ECCE HOMO – recital de chitara Maxim Belciug

Texte care aluneca din cărţi vechi descusute, actori care aleargă spre sala de repetiţii, croitorii măsurând din priviri personajele cărora oamenii le dau naştere. Agitaţie, emoţie, aşteptare, pentru un început. Fiecare spectacol e o nouă viaţă pe care o capăta un text. Acolo unde replica devine atotstăpânitoare.

Vă invit la mine. Pentru puţină nelinişte şi puţin curaj. Vă invit să aplaudaţi doar dacă vă place, nu pentru că asta trebuie făcut. Nu vă ridicaţi de pe scaune ca să aplaudaţi decât dacă ceva din ce am avut de spus v-a făcut să vă ridicaţi. Cereţi teatru şi spaţii în care el să se întâmple.Spaţii noi, spaţii carora voi să le daţio şansa. Voi trebuie să alegeţi şi la rândul vostru să vă formaţi ca public. Putem fi o nouă generaţie dacă avem ceva de spus impreuna. Spuneţi-ne ce. Acel ceva care să nască o alta avangardă mistuitoare, revoltată, frumoasă, cu iubire în priviri şi teama de a nu pierde tot. Încercaţi! Uneori ajută.. Dar pentru asta e nevoie de încercări.